|
Toată noaptea, până în zori, iarna a cernut norii de zăpadă. Dimineață, pământul era alb sub covorul pufos de fulgi. Cu mare haz, copiii au ieșit la joacă. Dintre troiene a răsărit țanțoș Omul de Zăpadă. Îi privea cu bucurie. Îi plăcea priveliștea din jur. Deodată, simți o atingere pe umăr, ușoară ca o pană. Își roti ochișorii negri de cărbune și văzu un fulg zgribulit, obosit, aproape adormit. - Cum ai ajuns aici, Fulgușor? Frații tăi au coborât demult. - Lasă-mă să mă odihnesc, Omule de Zăpadă. Dacă ai ști prin ce-am trecut...Nu eram gata de plecare din căsuța lui Moș Nor. Acesta a început să cearnă iar frații și surorile mele au pornit spre pământ. Când să plec și eu, Moș Crivăț era atât de furios! Nu i-a plăcut că am întârziat. M-a prins într-un vârtej întunecat și rece. M-a transformat într-un bob de grindină mare și greu. Îmi era teamă să nu rănesc pe cineva dacă ajung pe pământ. L-am rugat să mă ierte și să mă facă din nou fulg. - Natura și oamenii au nevoie de tine, Fulgușor, a spus Omul de Zăpadă. Copiii abia așteaptă să se joace cu neaua sclipitoare, iar pământul o vrea ca să-i țină cald până la primăvară. - Mă găzduiești o vreme pe umărul dumitale, te rog? După ce mă odihnesc, voi porni să îmi îndeplinesc misiunea. - Ești binevenit! Rămâi cât vrei! Sunt mândru să port pe umăr un călător din înaltul cerului.
0 Comments
Resmeriță raluca - vacanța A VENIT VACANȚA MARE
AZI E ZI DE SĂRBĂTOARE NE DISTRĂM, NE BUCURĂM ȘI LA JOACĂ NOI PLECĂM! SOARELE A RĂSĂRIT ȘI LA MARE AM PORNIT. HAI SĂ MERGEM ȘI LA MUNTE SĂ FACEM DRUMEȚII MULTE! BUBURUZE,FLUTURAȘI PĂSĂRELE,PISOIAȘI EI SE JOACĂ CUMINȚEI HAI SĂ NE JUCAM CU EI! DAVID ANGHELUȚĂ - prietenul la nevoie se cunoaște Era o zi frumoasă de primavară. Pomii erau înfloriți și soarele în-călzea pământul. Matei tocmai aflase că va participa la un concurs de dans. El avea un bun prieten pe nume Albert, pe care îl cunoștea de la grădiniță. Ei se jucau împreună și se sfătuiau la teme.
Într-o zi s-au întâlnit în curtea școlii. Matei era îngrijorat din cauza concursului, motiv pentru care s-au întâlnit în parc pentru a exersa și a perfecționa coregrafia. Lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. Cei doi prieteni erau entuziasmați. Ziua concursului a sosit și Matei era foarte emoționat. Echipa lui a cucerit întreaga sală. În final s-au anunțat câștigătorii, anume: echipa lui Matei. Aceștia au ridicat victorioși cupa deasupra capului. Albert s-a bucurat pentru reușita prietenului său. |
Știubei Andreea - povestea lacrimilor
Într-un oraș locuia o fetiță căreia nu îi plăcea să se spele pe cap.De fiecare dată când mama o spăla începea să plângă și lacrimile îi șiroiau pe față.Lacrimile erau cuvintele pe care nu le putea rosti. Dar într-o zi,în timp ce venea de la școală, fără să-și dea seama,a trecut pe lânga casa familiei Păduchescu. Un mic păduche i se agăță de părul cârlionțat și începu să îi șoptească la ureche că nu ar trebui să-i mai fie frică de apă căci mama sa nu vrea decât să-i facă un bine și astfel el nu o va mai vizita. Fetița a fost atât de speriată încât în acea seară a rugat-o pe mama sa să o spele pe cap.Aceasta a rămas atât de uimită de alegerea fiicei sale și plăcut surprinsă că din ochișorii ei albaștri nu a mai curs nici o lacrimă. |
